Despre liceu si niste prieteni

Hai sa scriem ceva frumos in blog. Tocmai am terminat liceul... Curs festiv, absolvire, banchet, lucruri care mie imi plac. Mi-a placut in liceu, in fond sunt cei mai frumosi ani...
Alaltaieri, au venit la mine doi prieteni de la facultate, si am fost impreuna sa-l vedem pe Covaci cum ia banii publici, contra cost, pentru a-si da drumul pe locuitorii mirificului nostru orasel... A primit cheia orasului... Dar, sa trecem peste. Cei doi prieteni ma intreaba daca am terminat cu absolvirea, cu banchetul si cursul festiv, dupa care declara: "Cea mai de cacat perioada din viata...". Nu ii inteleg. Nici unul din ei nu a fost la banchet, ceea ce iar nu inteleg.
Ca o paranteza, sunt facuti unul pentru altul intr-un mod in care mai rar vezi, si probabil vor imbatrani impreuna, pina cand ea va fi calcata de o masina, in intersectia mortii. Deasemeni vor avea un Vladimir.
Oricum, important e ca nu inteleg chestia asta la ei, si nici la alti prieteni de-ai mei... Adik, da toti liceeni se simt naspa in perioada liceului (evident ca daca is liceeni n-o sa simta nimic in perioada gradinitei), dar parca prietenii mei sunt mai, ca sa o citez pe sora-mea, handicapati...
Oare de ce mai scriu pe aici? Ca oricum nu citeste nimeni...
Liceul are o singura problema: cand ajungi acolo esti prea nebun sa-ti dai seama ca te distrezi... Dar tocmai nebuniia asta face toti banii.
ne mai auzim noi

Pentru cine a jucat zelda si castlevania

Simon Belmont: he likes it dangerous.